Deeee ziua ta, ziua ta, ziua taaa....

Eu iti ofer...o chiftea....o chifteaaa....
Da' stii tu...pe aia buna! Care "mama, e numai una!". Daca altceva nu pot sa-ti ofer in asta zi minunata, in care se implinesc 19 ani de cand faci umbra pamantului astuia, si har domnului, se facu o umbricica destul de mare mai nou ;))

Alte celea ce sa-ti mai urez aici in spatiul public si aparinand poporului, nu bietului autor? Sper sa te pot zari azi...ca o aparitie nesquick-ie printre fulgi de branza topita si stropi de inghetata de vanilie...cu cate-un kinder cauntri ici-colo.

Ei, acum ca te-am facut faimoasa...n-o sa-ti dezvalui numele, ca cine stie, cunoaste! Da' ma lasi sa-mi amintesc ce de zile frumoase am avut cu tine? De zilele tale....parca toate or fost cumva....

Incepand cu clasa a ZC-a cand am fost la pizza la New Croco...de-ai primit doo bluze si o cutie magica, in care inca se gaseste un servetel si mai magic... Cand ai intrat si tu in rand cu lumea...
Apoie purcezand (avansand inainte, sa ma exprim asa) spre vremuri imemoriale, cand implineai 17 anisori, si cand a avut loc marea revelatie...o epifanie in adevaratul sens al cuvantului...cand pasea nestiutoroare o prezenta anumita in viata ta de marmota de zahar...si persista inke in viata ta ca o pata de fond de ten pe rochia de banchet...
Anul trecut fuse cea mai tare chestiune ever...ce "tru" am fost eu, cum stateam acolo emo, intie pentru ro(t)chia cu pricina, care mama tot sustine ca-ti vine tie mai bine...apoie pentru ale tineretii valuri...da' fuse frumos cum te-ai majorat tu acolo de fata cu noi to(n)tzi.

Astea fiind zise nu-mi mai ramane altceva de facut decat sa ma retrag in glorie si-n speranta ca iubirea mea a patrus dincolo de barierele monitorului pana la tine si s-au jucat falnic pe madrele-ti retine...pana-n suflet :-<

Hepi barzdei, marmo!
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

M-au lasat singura!

E un weekend cu liniste mormantala...
Toti si-au gasit ceva de lucru...ai de la facultate sa plece acasa ca au un 4 day - weekend sa-si revitalizeze radacinile, ai de la organizatie au mers sa se motiveze undeva in inima codrului, sa se cufunde cu voluptate in lichide purtatoare de grupare OH si sa faca betie de cuvinte, iar fetele mele m-au lasat pt gloria si stralucirea stearsa a capitalei noastre, aventura si initiere.
Trezindu-ma asa singura...si lipsita de initiativa am zis sa mai poluez putin....vizual (cred!) ...blogul.
Romantioasa cum sunt, din fire, ma vad ca si traznita in fata monitorului care mi-a stat aprins azi cam toata ziua, nefacand nimic, doar inchizand putin ochii din cand in cand de plictiseala si el...singurul companier. Si ce plin de viata era! Vesnic messul avea un pliculet cu o steluta rosie, parca, si pentru cateva secunde macar aveam parte de putin suspans. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, una, verific in mod convulsiv toate cele 3 tipuri de posta virtuala pe care le posed cu autoritate...si tresar cu emotie de fiecare data cand este ceva in inbox! Dar azi parca n-a fost nimic. Si de cand mi-am instalat si "blestematul" de GTalk nici macar emotia conectarii, spre prelungirea suspansului...nici chiar ea nu mai vrea sa se arate!
Am luat la rand, cu mare interes si speranta toate linkurile din Blogroll-ul meu, depasind cu mare maiestrie si facand apel si la alte bloguri vizitate/recomandate ori zvonite a fi de vreo treaba. Am parcurs in mod eroic si Blogroll-urile aferente cu hotarare si vointa de fier, cu iluzia unei lupte sisifice contra unui adversar nevazut, ascuns undeva intre pagini si pagini virtuale, facand salturi gratioase printre mii si mii de bloguri. De la sine inteles ca a scapat nemernicul...
Intr-atat s-au inaltat culmile disperarii mele incat cred ca am intrat si pe hi5 de cel putin 3741264935693286424515 ori azi....+1....si m-am uitat...la profile visitors, la mesaje...si la Bulk m-am uitat! Nu care cumva, doamne fereshte, sa-mi fi trimis cineva ceva mesaj si sa intre la Bulk...nem, nem. Si m-am uitat la toate chichitzele pe care si le-a tras hi5-ul mai nou...all the bling. Le-am epuizat si pe astea... Am intrat si pe myspace! am vazut si acolo...din absoluta nefericire myspace e mai bine organizat asa ca tura mea de verificari s-a terminat subit si dureros...tacea chitic si myspace. Pe facebook sau alte comunitati virtuale nu mi-am facut cont...am astea doua si credeam ca-mi ajung!
Am frunzarit si mi-am facut cont pe Flickr...sa mai arunc si eu o geana peste lucrurile altora...check, am facut si asta. Apoi mi-am luat la rand toate Favorite-urile de la Adam si Eva, cine stie de cand le-oi fi pastrat....le-am cercetat cu mare chibzuiala si bagare de seama, sa nu care cumva sa-mi scape ceva! Nici limita danselor nu e infinita....toate converg, pare-se...of, ce incapatanare!
Ce lume mare si ce goala e...
Am frizat putin banalitatea si am planat usor deasupra lumii mici. Revino-ti!

In speranta...

In speranta ca Blogger e "en retard"...numesc aceasta insemnarea mea pe luna octombrie. Tonight was a nice night.

Septembrie

Ca sa nu scada frecventa mea uluitoare de un articol/luna...trebuie sa imi "iau de la gura" energia usor integrabila in alte actiuni si sa-mi vars gandurile aici pe aste pagini virtuale...and what better reason than the fact that we've gone and done it: we've grown up and moved on to the next level...university.
Ca (viitoare) studenta eminenta (viitorul era pt eminenta) a Universitatii Tehnice, Cluj-Napoca, facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia informatiei, sectia de limba engleza...pot spune ca ma simt aproximativa :)) din cate am fost informata asta e starea propice, deoarece "la facultate nu-i ca la liceu, lucrurile sunt mult mai aproximative!" (afirmatie facuta pe un ton cum nu se poate de dulce si strident de catre doamna supraveghetoare la testul de engleza). Aproximatia mea se situeaza undeva intre seminariile care continua sa ma evite...ele pe mine! (momentan, desigur) se pare ca nu ne vor...inca...si multitudinea de informatii (lipsa) asupra tuturor evenimentelor din prezentul nostru, anume ca mai intai trebuia sa ne prezentam la cursuri, pentru a afla ulterior ca te situezi in alta grupa ce are cursuri doar de la 10, nu de la 8, iar toata stradania ta a fost in van, respectiv ca "ne vedem saptamana viitoare...azi nu se tine". Toate acestea datorita mutatiei temporale care a permis rocada celor doua evenimente...alcatuirea grupelor si inceperea cursurilor....dupa primul curs, sau cumva in simultaneitate daca aveai noroc, urma sa afli si carei grupe ii apartii....si mai ales limba de studiu, deoarece rezultatele testului de engleza au intarziat si ele sa apara...
All is well...si clujul e frumos...si e frumos sa te plimbi intre multiplele cladiri are politehnicii sperand ca poate la urmatoare oprire cineva chiar o sa vrea sa iti spuna ceva si nu sa te trimita acasa. Suntem 23 in grupa...iar pe listele pe care le-am gasit afisate mult prea tarziu...am numarat cu nadejde 5 nume de personaje feminine ce se vor perinda gratios cel mai probabil pt urmatorii patru ani pe toate coridoarele facultatii, vor lumina salile cu prezenta lor discreta, firea ingenua, tacerea inteligenta si sclipiri nebanuite.
Vom vedea...

Ilie + Petra

Urmeaza un later edit cu poza, sper...dar azi am vazut ceva remarcabil.
Bastinasii zonei mele de vegetare si actualului domiciliu, satucul asta uitat de lume numit Cluj-Napoca, poate cunosc o anumita locatie aflata la capatul sau dinspre nord-vest, si anume cea dintre Plopilor si Grigorescu, langa Parcul Rozelor. Dragii nostri stapani...sau Zeul Somesului (MIC!)...sau poate amandoi...s-au hotarat sa scada nivelul apei zilele astea, drept pentru care o netrebnica de insulita si-a permis sa se formeze...destul de mare, de altfel, cu un diametru cam cat jumatate din latimea rauletului nostu. Mai, si ce s-au gandit sa faca tinerii din ziua de azi? Doi la numar. S-au gandit sa purceada ei in "calatorie" pana la insulita si sa o boteze... Inspirat nume i-au gasit...si l-au "tatuat" pe toata suprafata formatiunii, pecetluind totodata si concatenarea lor ca entitati.
It's nice to know people still do s*it like that... Nu ma impresionez/scandalizez eu prea des...dar asta tre sa fie una dintre afacerile cele mai demne de notat pe care le-am intuit in ultima vreme.

Draga Ilie, draga Petra...
In cazul cel infinit de putin probabil in care unul dintre voi chiar da pe aici pe blogul asta fantomatic...You did me proud :D Sa va iubiti muuuuult...

Detoxing...

Perioada urmatoare unei decizii drastice...de orice natura...de renuntare la un aspect vital al modului in care ti-ai tarat existenta in ultima vreme...vine cu un pret. Pentru ca orice dependenta nu se face ea singura ca dispare ci e inlocuita cu o alta, probabil momentan mai putin nociva, ajungem intr-un lung sir de dependente, si desigur nu ma refer strict la narcodependente (desi sunt incluse si ele!).

The sweetest part, whatever the case, is the beginning, when you're fully enjoying the benefits of your new found addiction. Afterwards...there are two possibities: either you get the opportunity to fully explore this glorious new "drug" you're on...and suddenly you realize that rutine settles in, because you've been "visiting" far too often and the real bummer is when you know that you don't feel what you used to feel at the beginning...that it isn't working properly, that you don't get butterflies in your stomach, or that it's just not getting you as high as it did at the beginning. So what do you do? You move on, you progress in this case, willfully replacing your old addiction with a new one...and then you start over. The other possibility is when you realize that your addiction is slowly "killing" you, from the inside... And that's painful as hell, when you're still reaping all the pleasures but also becoming aware of the unfortunate outcome, were you to continue nurturing your addiction. And thus you regress...you give up your glorious addiction for something far less interesting, and far less powerful and meaningful...or take the heroic way out, by letting your addiction consume you instead.

Ceva ne face sa "ticaim" la un moment dat...asta e adevarul...si la fel de adevarat e faptul ca la un moment dat n-o sa mai facem tic-tac. Ei, ramane de vazut fiecare cat curaj are sa schimbe obiectul si cat curaj sa suporte perioada de DUPA.
Eternal sunshine of the spotless mind does seem appropriate at this time...I think i'm gonna watch it again today.

Reguli si...formalitati

Ne-am dezumanizat si Ne-am sistematizat la extrem. In loc sa avansam spre esenta Noi fragmentam si dezgolim de fond...pastram ce Ne intereseaza si ce Ne convine. Despicam firul in 16 si pastram unul, cel mai potrivit ca si structura, lungime, elasticitate, tensiune, si anulam restul.
De ce sa schematizezi? De ce sa traduci in forme insuficiente chestiuni precum dreptatea sau NEdreptatea (strambatatea)? Pentru a produce ceva care niciodata nu va fi suficient de cuprinzator si suficient de bine pus la punct astfel incat sa prevada prea multe dintre situatiile posibile...intotdeauna va exista o falie...si de aceasta vor profita multi. De ce ne incurcam in amanunte si mereu, mereu vrem o aplicare stricta...cand nimic nu e valabil si prea putin este adevarat? Cand totul este relativ si adevarul distorsionat in adevar personal=interes personal, si cand dincolo de o virgula poate sa stea demnitatea unei persoane...si dincolo de un termen, salvarea?!
Cand nimic nu e uman, dar totul este relativ...e bine sa fii orb, orbit de ratiune...si sa indepartezi cauza conflictului. Dar cand nimic nu se intrevede...nu-ti ramane decat sa astepti.

* Glosa:
Rezolvam integrale fara sa stim sa adunam (respect).
Il criticam pe Sadoveanu fara sa stim sa citim (semne).
Folosim variabile fara sa stim sa declaram (adevarul).
Prezentam reproducerea fara sa stim sa perpetuam (afectiunea).
Ponegrim comunismul fara sa stim sa suferim (ierarhia).
Alergam fara sa stim...

E...

GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA !
E atata de gata...

Experienta autentica

Cu riscul de a ma exprima pleonastic...
Am mancat ecler...(aveti reteta aici) la 11 seara. Dar ce ecleeeer...cumparat de la cea mai buna cofetarie din Turda. Nu am prea multe experiente pozitive...cel putin nu recente...cu familia, cercul restrans - mommy, daddy, yours truly - dar in seara asta s-a reeditat o intamplare...reprezentativa, as spune eu. Din vremurile in care tata mergea in delegatii :)) mult de tot si prin tot felul de locuri si mereu imi aducea chestiuni foarte inspirate si-mi iluminau calea mea de copil.
In seara asta, cufundata fiind up to my eyebrows...in...knowledge :)) a revenit tata, dintr-o delegatie la turnu severin...nu stiu de ce. De ce acolo, nu de ce a revenit, dar asta e alta poveste. Si aud cuvintele magice..."ce-i acolo? v-am adus ceva..." that was my queue to get out of bed. Si stateam, asa cum stateam demult...tata mancand...ca si cum n-ar mai fi mancat de saptamani intregi...pentru ca nicio mancare nu atinge standardele de nutritie impuse de cea facuta de mama. Mama cu ochelari...si mancand totusi ca un copil prajitura...si spunandu-mi mie sa nu mananc mai mult decat imi trebuie (ca sa manance ea restul, desigur).
I despise such little depth in aspiration...Tot ce vor ei e sa ajunga seara intr-o bucata acasa de la serviciu...sa manance si sa doarma. I love them...

Oul...

Pentru ca nu e sfera. E usor cea mai imperfecta forma...cea mai vizibil imperfecta daca e sa ne raportam la ideea de perfectiune a sferei.

Daca iei un ou....cu destul curaj si destula precizie si il plasezi pe o suprafata plana, paralela cu solul, te rog, si ii dai un impuls de la presupusul sau ecuator pentru a-l angaja intr-o miscare de rotatie vei vedea ceva. Oul nu e simetric fata de planul ecuatorial. Are masa repartizata inegal. Si traiectoria pe care o descrie...e o elipsa...care se strange. Suprafata cuprinsa de descrierea miscari devine din ce in ce mai mica pana in momentul in care se reduce la un simplu punct, iar oul continua sa se roteasca, marcand in aer doua forme. Doua cercuri pe care le strabate cu fidelitate...fiecare generate de unul dintre cele doua "varfuri" ale oului.

Oul e facut din doua cercuri si o elipsa, deci.

Poti crea din miscare. Poti face oul din miscare, nu din materie. O traiectorie imprecisa dar suficient de sugestiva pentru a da nastere unei idei. Din miscare, nu din materie.

Poti face universul dintr-o elipsa, doua cercuri....si o idee.

Cadere [puncte, puncte]

Am simtit...
Am simtit pentru un moment atat de puternic...
Am simtit...
Am cazut...am cazut. Am cazut atat de mult si nu era nimic in jur...nimic de care sa ma prind nimic de atins nu era NIMIC. Strangeam plapuma....zgariam peretii....imi trageam parul incercand sa-l rup. Vroiam sa ma lovesc de pamant. NU ERA NIMIC
NU ESTE NIMIC
nu am lovit nimic. NU mai cad. nu mai pot. nu m-am oprit. Nu puteam sa zbier si imi zgariam propriile maini cu greutatea fiecarei incercari de respiratie intrerupta. CE s-a intamplat? CE mai e? CE mai poate sa fie? si DE CE?
nu mai este niciun scop. CUM sa te misti in locul asta plin de NIMIC? pe ce sa te sprijini? din ce pat sa te trezesti dimineata? si pe ce covor sa calci cand nu mai este niciun covor? DOAR forme care se indeparteaza. Care s-au sters. Care LE-AM sters.
NU e nimic-ul peste care am mai sarit. NU e NIMIC-ul pe care-l arunci pe fereastra pentru ca nu ESTE nicio FEREASTRA!
Totul s-a indepartat atat de tare incat nu mai EXISTA. nu mai poti sa te misti in aceasta LUME. E fara puncte.

e FARA puncte!

tyrant...

Why do some things hurt to the bottom of your stomach? And why is pain actually situated in the abdominal area? If you stop to think about it...so are the so-called butterflies... So do all strong emotions have gastric origin?
I tend to believe it's all in our heads...nothing lower than the brain can actually be linked to any sort of...activity...of the spiritual kind...ironically...no link to the "heart" as far as I'm concerned. And....i stop to think.....what happens? What makes it all....go away....and come back....and then go away again? Sometimes causing irreparable damage to the stomach, other times....passing through like a drink of water. And boy...does that ever make us thirsty...
No biological explanations for me, please...i'm just not up for it. I just wonder....do we have some kind of disk fragment? that does a periodical clean-up? and leaves...shadows? like memories....or scars on the gastric mucosa? sometimes they heal....but i guess it's only fair to get gasthritis every once in a while. Not cancer...as people get...very frequently these days. That isn't fair...and...i guess it's a matter of not getting it....rather than getting rid of it. Eating healthy....not getting involved...and all that.
Then again....you only get one stomach...and you'd better use it...otherwise you might starve and then what would be the use? So drink, smoke, eat junk...hope you'll get enough time to enjoy it all.
love, cry, scream...

God really has a sense of humor...

It's just one of those times when i know and feel stronger than ever that God does exist...or some other spiritual entity...under all the names that humankind has produced in order to retain some kind of memory or attestation of His existence. Faith, of course, is necessary in order to perceive what his influence really is in your life...and certain people dismiss this as being the work of your own mind. If you're expecting something to happen, then naturally something eventually will happen....and get interpreted as divine intervention...
But let's not talk about God as He is not really the focus of my attention right now...
Hasn't it ever happened to you...that important stuff came along when you really weren't expecting it? Sometimes i guess we lose focus...on certain things...be they work-related, relationship-related, family or health related, and then...something usually happens to bring your attention back. Nobody ever truly expects to develop cancer...lose a close relative...or on the other hand...find true love when you're trying to focus on some exams....or have great success at exams...due to the ending of a relationship. It's a lot of bla, bla i've presented here....but these mixed up feelings are what i'm getting right now.
I've just realised....that when i wanted something badly...i didn't get it. When i held on too strongly to one thing...i lost it. Whenever in the back of my head...i thought that something might happen....it never did. And then again...when i really didn't care anymore...i got the best results...when i didn't care too much...i did ok....and when i started caring just a little bit more...i screwed up.
That's the irony of it all...and....things should never be taken for granted....cos the guy up stairs has a strange sense of humor. The conclusion would be.....if i could somehow make one up out of the confusing stuff i've just exposed...that...how you perceive your goal...is crucial and will determine to what extent you will accomplish it. The way i see things may not apply to all people...some might always get what they want...i've gotten lucky a few times myself...
Although i've determined this...and realised that there are certain rules and ways to failure and success....i can't really change the way i feel about things...in order to always succeed. And what would be the fun in that anyway?

Scop...

Doua poezii...de Marin Sorescu:


Călăul cu şapte mâini şi victima cu şapte capete


Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc
Şi, aşteptând să i se facă seama,
Îşi omora şi el timpul
(Iertaţi-mi gluma nepotrivită)
Uitându-se la călău, cum îşi ascute barda
Şi, ca să fiu şi mai explicit,
Omorându-l la rândul său,
Puţin câte puţin.
Căci chiar în timp ce călăul
Îşi ascuţea barda, ca să omoare timpul,
Timpul trecea (deşi cu capul pe butuc),
Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău,
Făcându-i barda să ruginească
Şi înfuriindu-l s-o ascută şi mai tare,
Făcându-l să piardă şi mai mult sânge,
Vreau să spun timp, făcând să putrezească fibra butucului,
Slăbindu-i cercurile- ale dracului mai sunt şi cercurile butucului!-
Dar tot cedează şi ele
La un moment dat.
Aşa încât, atunci când călăul a ridicat barda
Şi-a izbit cu sete,
Alături s-au rostogolit două capete:
Al victimei şi al călăului,
Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă,
Bizar, şi s-au pupat pe gură,
— Sărut din care s-a şi născut — ciudat —
O victimă şi un călău,
Gata şi la locul lor, în punctul final
Cum s-ar zice.
Victima cu capul pe butuc, bineînţeles.
Şi, călăul ascuţindu-şi barda.



Shakespeare

Shakespeare a creat lumea în şapte zile.

În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora,
Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne de cît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.