Cu riscul de a ma exprima pleonastic...
Am mancat ecler...(aveti reteta aici) la 11 seara. Dar ce ecleeeer...cumparat de la cea mai buna cofetarie din Turda. Nu am prea multe experiente pozitive...cel putin nu recente...cu familia, cercul restrans - mommy, daddy, yours truly - dar in seara asta s-a reeditat o intamplare...reprezentativa, as spune eu. Din vremurile in care tata mergea in delegatii :)) mult de tot si prin tot felul de locuri si mereu imi aducea chestiuni foarte inspirate si-mi iluminau calea mea de copil.
In seara asta, cufundata fiind up to my eyebrows...in...knowledge :)) a revenit tata, dintr-o delegatie la turnu severin...nu stiu de ce. De ce acolo, nu de ce a revenit, dar asta e alta poveste. Si aud cuvintele magice..."ce-i acolo? v-am adus ceva..." that was my queue to get out of bed. Si stateam, asa cum stateam demult...tata mancand...ca si cum n-ar mai fi mancat de saptamani intregi...pentru ca nicio mancare nu atinge standardele de nutritie impuse de cea facuta de mama. Mama cu ochelari...si mancand totusi ca un copil prajitura...si spunandu-mi mie sa nu mananc mai mult decat imi trebuie (ca sa manance ea restul, desigur).
I despise such little depth in aspiration...Tot ce vor ei e sa ajunga seara intr-o bucata acasa de la serviciu...sa manance si sa doarma. I love them...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
ei nu inteleg complicata viata de elev, sau de ce nu, de absolvent de liceu in apropierea bacului. pentru ei, caminul inseamna comfort si liniste, un loc in care pot scapa de stres, un loc de relaxare... pentru noi nu e deloc asa. pentru noi, acasa inseamna un loc de studiu, un loc de scapare uneori, insa de multa ori, un loc de cufundare in studiu. nicidecum, sau rareori, relaxare.
si din pacate ei nu inteleg asta. si sincer nu inteleg de ce ei nu inteleg asta. la locul de munca ai intodeauna ceva nou. nimic monoton. in studiu e mereu la fel. acelasi om, care sta la acelasi birou sau in acelasi pat, cu ochii in caiete/cursuri/hartii (uneori diferite, alteori aceleasi), incercand imposibilul de a retine TOT. fiindca aproape tot nu e niciodata deajuns. nu merge cu jumatati de masura...
cand vor intelege si ei asta? probabil niciodata.
Ecler? =p~ Mai ai? Vreau şi eu! :D
1 leu e eclerul acela si doamne ce bun mai e!!! si mie imi aduce tata cand merge prin zona aia...adica cel putin o data pe luna si aduce cate 10 chiar:))
uite, cu patiseria se atrage atentia :D
@ george: you really got the message :p o sa treaca....peste 2 saptamani si un pic toate...si poate ne va fi dor de zilele astea la un moment dat. But you were right...din perspectiva de acum pare mult mai interesanta viata de adult...cand vom fi adulti probabil ca vom regreta copilaria (adolescenta, anyway).
Vreau sa spun ceva foarte important pentru toata lumea. Indiferent cum trece bacul...we have to really live it up this summer :)) e ultima vacanta pe bune pe care o mai avem probabil...ca de acum incolo pana in iulie vom fi tot stresati cu sesiunea, cu practica, poate cu job-uri part-time...si vacanta in viitorul foarte apropiat e prea probabil sa se rezume la vreo 2 saptamani de "concediu".
@ ciobby: yes, but also something even sweeter :))
@ liana: stiu ca mama imi tot spunea de nushce cofetarie din turda...mirobolanta, magnifica, absolut speciala...and damn, she was right. Pana aseara n-am mai mancat :D
Trimiteți un comentariu