Cadere [puncte, puncte]

Am simtit...
Am simtit pentru un moment atat de puternic...
Am simtit...
Am cazut...am cazut. Am cazut atat de mult si nu era nimic in jur...nimic de care sa ma prind nimic de atins nu era NIMIC. Strangeam plapuma....zgariam peretii....imi trageam parul incercand sa-l rup. Vroiam sa ma lovesc de pamant. NU ERA NIMIC
NU ESTE NIMIC
nu am lovit nimic. NU mai cad. nu mai pot. nu m-am oprit. Nu puteam sa zbier si imi zgariam propriile maini cu greutatea fiecarei incercari de respiratie intrerupta. CE s-a intamplat? CE mai e? CE mai poate sa fie? si DE CE?
nu mai este niciun scop. CUM sa te misti in locul asta plin de NIMIC? pe ce sa te sprijini? din ce pat sa te trezesti dimineata? si pe ce covor sa calci cand nu mai este niciun covor? DOAR forme care se indeparteaza. Care s-au sters. Care LE-AM sters.
NU e nimic-ul peste care am mai sarit. NU e NIMIC-ul pe care-l arunci pe fereastra pentru ca nu ESTE nicio FEREASTRA!
Totul s-a indepartat atat de tare incat nu mai EXISTA. nu mai poti sa te misti in aceasta LUME. E fara puncte.

e FARA puncte!

tyrant...

Why do some things hurt to the bottom of your stomach? And why is pain actually situated in the abdominal area? If you stop to think about it...so are the so-called butterflies... So do all strong emotions have gastric origin?
I tend to believe it's all in our heads...nothing lower than the brain can actually be linked to any sort of...activity...of the spiritual kind...ironically...no link to the "heart" as far as I'm concerned. And....i stop to think.....what happens? What makes it all....go away....and come back....and then go away again? Sometimes causing irreparable damage to the stomach, other times....passing through like a drink of water. And boy...does that ever make us thirsty...
No biological explanations for me, please...i'm just not up for it. I just wonder....do we have some kind of disk fragment? that does a periodical clean-up? and leaves...shadows? like memories....or scars on the gastric mucosa? sometimes they heal....but i guess it's only fair to get gasthritis every once in a while. Not cancer...as people get...very frequently these days. That isn't fair...and...i guess it's a matter of not getting it....rather than getting rid of it. Eating healthy....not getting involved...and all that.
Then again....you only get one stomach...and you'd better use it...otherwise you might starve and then what would be the use? So drink, smoke, eat junk...hope you'll get enough time to enjoy it all.
love, cry, scream...

God really has a sense of humor...

It's just one of those times when i know and feel stronger than ever that God does exist...or some other spiritual entity...under all the names that humankind has produced in order to retain some kind of memory or attestation of His existence. Faith, of course, is necessary in order to perceive what his influence really is in your life...and certain people dismiss this as being the work of your own mind. If you're expecting something to happen, then naturally something eventually will happen....and get interpreted as divine intervention...
But let's not talk about God as He is not really the focus of my attention right now...
Hasn't it ever happened to you...that important stuff came along when you really weren't expecting it? Sometimes i guess we lose focus...on certain things...be they work-related, relationship-related, family or health related, and then...something usually happens to bring your attention back. Nobody ever truly expects to develop cancer...lose a close relative...or on the other hand...find true love when you're trying to focus on some exams....or have great success at exams...due to the ending of a relationship. It's a lot of bla, bla i've presented here....but these mixed up feelings are what i'm getting right now.
I've just realised....that when i wanted something badly...i didn't get it. When i held on too strongly to one thing...i lost it. Whenever in the back of my head...i thought that something might happen....it never did. And then again...when i really didn't care anymore...i got the best results...when i didn't care too much...i did ok....and when i started caring just a little bit more...i screwed up.
That's the irony of it all...and....things should never be taken for granted....cos the guy up stairs has a strange sense of humor. The conclusion would be.....if i could somehow make one up out of the confusing stuff i've just exposed...that...how you perceive your goal...is crucial and will determine to what extent you will accomplish it. The way i see things may not apply to all people...some might always get what they want...i've gotten lucky a few times myself...
Although i've determined this...and realised that there are certain rules and ways to failure and success....i can't really change the way i feel about things...in order to always succeed. And what would be the fun in that anyway?

Scop...

Doua poezii...de Marin Sorescu:


Călăul cu şapte mâini şi victima cu şapte capete


Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc
Şi, aşteptând să i se facă seama,
Îşi omora şi el timpul
(Iertaţi-mi gluma nepotrivită)
Uitându-se la călău, cum îşi ascute barda
Şi, ca să fiu şi mai explicit,
Omorându-l la rândul său,
Puţin câte puţin.
Căci chiar în timp ce călăul
Îşi ascuţea barda, ca să omoare timpul,
Timpul trecea (deşi cu capul pe butuc),
Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău,
Făcându-i barda să ruginească
Şi înfuriindu-l s-o ascută şi mai tare,
Făcându-l să piardă şi mai mult sânge,
Vreau să spun timp, făcând să putrezească fibra butucului,
Slăbindu-i cercurile- ale dracului mai sunt şi cercurile butucului!-
Dar tot cedează şi ele
La un moment dat.
Aşa încât, atunci când călăul a ridicat barda
Şi-a izbit cu sete,
Alături s-au rostogolit două capete:
Al victimei şi al călăului,
Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă,
Bizar, şi s-au pupat pe gură,
— Sărut din care s-a şi născut — ciudat —
O victimă şi un călău,
Gata şi la locul lor, în punctul final
Cum s-ar zice.
Victima cu capul pe butuc, bineînţeles.
Şi, călăul ascuţindu-şi barda.



Shakespeare

Shakespeare a creat lumea în şapte zile.

În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora,
Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne de cît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.

for those moments you thought were gonna last forever...

Boy....haven't we all got moments like these? Asta doar ca sa vina in sprijinul ideii barbiene de om-"fiara batrana", fiinta duplicitara...eu m-as exprima mai plastic si as spune.....omul....este o curva, de fapt...capabila sa uite....si sa treaca peste iubire, peste moarte, peste bucurie si durere...ca asa e construit el.
De cate ori ati zis "te iubesc"?...De cate ori ati zis "as vrea sa mor"?...De cate ori ati zis "nu mai pot"?...De cate ori azi zis "e cea mai frumoasa/zi/ora/clipa....cel mai frumos moment/cadou/OM"? el putin o data oricare dintre ele....si cel putin o data....v-ati trezit spunand...."n-a fost chiar iubire"..."ce-o fi fost in capul meu sa plang atata?"..."ce bine e acum"...si brusc....altceva devine cea mai frumoasa..cel mai frumos....CEL mai frumos.... eu am facut cam toate lucrurile astea....si mi-e scarba....mi-e scarba de mine atunci cand plang....atunci cand stiu....ca va veni o zi cand nu voi mai plange.....asa cum stiu ca va veni o zi in care nu mi se va mai parea ca iubesc...o zi cand altul va fi mai frumos...alt moment mai fericit... Nu sunt masochista...imi place sa fiu fericita, just as much as the next guy...dar....eu stau...si ma gandesc....in momentele alea in care mintea mi-e blocata pe un singur om...pe o singura idee....si momentele alea....care nici macar cu sufletul nu le mai cred ca fiind eterne...cu mintea stiu deja de ceva timp. Mi-e scarba...SCARBA....de ce pot sa scriu acum....si ce cred ca simt acum....cand saptamana viitoare, probabil....voi avea alta idee.....voi fi fericita poate....si voi trece la un alt sentiment.....UITAREA.
Uitarea...pt mine este un sentiment....si trebuie sa fie....probabil cel mai adanc si frecvent dintre toate....nu e doar un fenomen rational....un fel de disk clean-up. Poti uita formule, date, nume....poti uita zambete....poti uita mirosuri....forme...culori....pe care nu le poti uita decat cu sufletul...ce-o fi fiind si acela...
Imi dau seama....ca am innebuni daca nu am uita....daca nu am putea trece peste....daca nu am putea face loc pentru noi informatii...pentru noi....amintiri. Intrebarea mea....este...de ce nu poate omul sa fie fidel?? unei idei....unui sentiment....unui tip de viata....ca sa nu spun....unei persoane. Mi-e rau....mi-e foarte rau....si mi-e si mai rau....cand imi dau seama ca nici raul asta nu e absolut.....atunci....cum ar putea fi binele? asta e blestemul nostru....sa alternam....sa fim mereu in deriva intre bine si rau.....fericire...si nefericire....care se spune ca sunt lucrurile care fac viata sa merite traita....i know all that....dar...doamne....ce trista e fericirea.....atunci cand nu poti sa o traiesti....fara sa te gandesti ca....in curand....nu va mai fi. stiu, stiu....e ca si cum ai plange cand e soare....pentru ca stii ca va veni si ploaie....si e ciclul natural.....firesc....dar....de ce totul incepe sa para fara sens? si lacrimile...pe care le-am varsat de prea multe ori....si care sincer....stiu ca nu mai au valoare....cuvinte pe care le-am zis....gesturi pe care le-am facut...cand le voi mai face...ma voi gandi mereu la trecut....si la viitor.....de cate ori am mai facut/voi mai face asta? da....sunt genul de om pe care multi si-l vor aminti plangand, printre altele. pentru ca eu plang....si plang des....si nu pot sa ma abtin....chiar daca sunt oameni in jur. hipersensibilitate...no doubt about it....be a man! they say....i'm not sorry for it....it's who I am....sigur....sunt momente cand imi doresc sa inchid robinetul naibii...si de putine ori reusesc.
Well....that's just it....vreau sa cred.....dar totusi.....vreau sa fiu si constienta. cand nu esti constient de efemeritatea lucrurilor....fericirea...si durerea...sunt depline. atunci cand stii ....atunci...controlezi ceea ce simti.....fapt.....care e cel mai trist dintre toate faptele....

Introspectie...poezie!

Uneori stau si ma intreb ce s-a intamplat cu arta... Avem libertate de exprimare.....si prea putin de zis. Prin "arta" contemporana...intelegem ridicarea unor trivialitati la rangul de poezie. Nu mai vrem reguli, nu mai vrem nimic conventional.....am ajuns atat de setati pe originalitate incat aceasta a devenit singurul principiu al creatiei. Nu doresc sa contest profesionalismul sau valoarea poetilor contemporani....bineinteles, nicio opera nu si-a atins potentialul maxim in timpul sau....we tend to appreciate the work of some people only after they've passed away. Toate au fost contestate in timpul lor, au fost o reactie impotriva a ceea ce exista inainte....si asa cum e de asteptat, parerile se schimba greu, cum imaginatia evoluezeaza intotdeauna infinit mai repede decat traditia, care se misca si ea....insesizabil in epoca :p poate asa sunt eu o invechita si incapabila sa se adapteze la nou...dar mintea mea.....nu accepta.
Nu accepta ca "tinerii din ziua de azi" care nici macar nu au citit Eminescu.....sa sustina diferite afirmatii precum "da' oricine poa' sa scrie mai bine ca perversu' ala". Eminescu nu e preferatul meu, desi il pot situa printre preferati....cu toate ca nu ma pot mandri cu o cultura deosebit de vasta in domeniul poeziei. Insa cu atacuri la adresa lui Eminescu ne intalnim la toate gardurile... De ce? In primul rand pentru ca orice netot care sta "la povesti" si mananca seminte in fata blocului 15 din 24 de ore pe zi.....a auzit de Eminescu...de voie, de nevoie, cand a mai dat pe la scoala. Apreciez o parere argumentata impotriva acestui autor...de la o persoana care poate sa-mi demonstreze ca a citit mai mult de 10 poezii si care a avut curiozitatea sa afle suficient de multe incat sa nu imi spuna ca "oricine poate scrie poezii despre iubire si natura", ca deh.....Eminescu a scris doar pasteluri si idile :)) si mai ales sa se abtina de la expresia "nebun sifilitic".
N-au citit decat cele 5 poezii de Eminescu propuse in manualele scolare....nu le-au placut, am inteles....nu sunt romantici din fire. N-au citit Cosbuc sau Goga....(nici eu :p)...bine...prefera o abordare a problematicii intelectualului in favoarea admiratiei pentru specificul national, dogme si traditii......totusi....n-au citit nici Blaga.....nici Barbu. N-au citit nici Stanescu... Ce au citit....putin Bacovia.....ca asa "shade bine"....le place "tipul asta"...."ca el nu scrie despre iubire"...le place sumbrul...care il face sa contrasteze cu Eminescu...care nu le-a placut...deci....printr-o deductie logica.....Bacovia ne place :D
Tin sa repet ca nu doresc sa fiu partinitoare si sa argumentez acuma valoarea unui poet in fata altuia, pentru ca nu sunt nicidecum in masura...si nu despre preferintele mele in materie de poezie e vorba....ci mi-as dori sa analizez gustul pentru poezie pe care il are tanarul roman......tanarul roman care e autodidact....care sustine ca e usor sa citesti ce au scris altii.....greu e sa-ti creezi tu propriul univers...asa ca ei sar peste partea asta "introductiva" de "citit ce-au scris altii".
Tanarul roman ce vrea?...limbaj explicit...dur, socant daca se poate....sa nu rimeze...ca rima e "nashpa"...masura sa varieze cat de mult...sa-ti exprimi ideile liber.....despre orice si oricum. Dragilor....dupa parerea mea....nu cred ca se mai pot numi poezie...o adunatura de cuvinte separate pe mai multe randuri...ca sa nu poti spune ca e proza...(ca si cum forma ar fi singura care diferentiaza poezia de proza). "Tinerii autori", si aici ma refer la toti pushtanii de 15-16 ani care scriu poezii si care au impresia ca le scriu si bine se impart in doua categorii: cei care scriu ca sa-si exprime tumultul de sentimente care ii copleseste...si ca sa impresioneze o fata, doua....care au impresia ca poezia nu poate fi decat despre iubire....ei prefera limbajul eliptic...fara sa-si dea seama ca asta folosesc :)) adica.....au asa o antipatie desavarsita pentru verbe...substantive solitare aruncate ici, colo....care iti sugereaza tie (cititorului) totul - "frig", "somn", "frunza"....etc; cea de-a doua categorie se refera la cei care sunt "impotriva sistemului" care sunt cufundati in (i)realitatea lor tenebroasa...care scriu despre tigara care se stinge.....despre cutitul de langa pat care le zambeste...Caaaaald...despre hartia igienica ce li s-a lipit de pantof in drum spre crasma de zi cu zi.
Asta e poezie...asta a ajuns sa fie.....am o deosebita "simpatie" pentru acei mici artisti care doresc sa dovedeasca faptul ca sunt si poligloti....preferand ca limba de creatie pe cea engleza...si unde vom intalni adesea cuvinte si expresii inovatoare precum "dieing" (dying), "flys" (flies), "you're love" ( duh:)) ) s.a.m.d. nu ca limba romana ar stapani-o mai bine...

Ideea mea nu este sa curmam visele si sperantele acestor mici "poeti", oamenii trebuie incurajati sa scrie... but...i don't think the future is looking too bright...din acest punct de vedere....care poate e sau nu atat de important. Poate sunt eu prea incuiata....si nu pot sa apreciez ce scriu acesti oameni....pentru ca sunt inca in viata :)) Nu stiu....

Unu...

Eh....m-am hotarat sa-mi fac si eu blog.....ca sa nu scriu prea des....sau prea sincer....ci sa scriu.