Septembrie

Ca sa nu scada frecventa mea uluitoare de un articol/luna...trebuie sa imi "iau de la gura" energia usor integrabila in alte actiuni si sa-mi vars gandurile aici pe aste pagini virtuale...and what better reason than the fact that we've gone and done it: we've grown up and moved on to the next level...university.
Ca (viitoare) studenta eminenta (viitorul era pt eminenta) a Universitatii Tehnice, Cluj-Napoca, facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia informatiei, sectia de limba engleza...pot spune ca ma simt aproximativa :)) din cate am fost informata asta e starea propice, deoarece "la facultate nu-i ca la liceu, lucrurile sunt mult mai aproximative!" (afirmatie facuta pe un ton cum nu se poate de dulce si strident de catre doamna supraveghetoare la testul de engleza). Aproximatia mea se situeaza undeva intre seminariile care continua sa ma evite...ele pe mine! (momentan, desigur) se pare ca nu ne vor...inca...si multitudinea de informatii (lipsa) asupra tuturor evenimentelor din prezentul nostru, anume ca mai intai trebuia sa ne prezentam la cursuri, pentru a afla ulterior ca te situezi in alta grupa ce are cursuri doar de la 10, nu de la 8, iar toata stradania ta a fost in van, respectiv ca "ne vedem saptamana viitoare...azi nu se tine". Toate acestea datorita mutatiei temporale care a permis rocada celor doua evenimente...alcatuirea grupelor si inceperea cursurilor....dupa primul curs, sau cumva in simultaneitate daca aveai noroc, urma sa afli si carei grupe ii apartii....si mai ales limba de studiu, deoarece rezultatele testului de engleza au intarziat si ele sa apara...
All is well...si clujul e frumos...si e frumos sa te plimbi intre multiplele cladiri are politehnicii sperand ca poate la urmatoare oprire cineva chiar o sa vrea sa iti spuna ceva si nu sa te trimita acasa. Suntem 23 in grupa...iar pe listele pe care le-am gasit afisate mult prea tarziu...am numarat cu nadejde 5 nume de personaje feminine ce se vor perinda gratios cel mai probabil pt urmatorii patru ani pe toate coridoarele facultatii, vor lumina salile cu prezenta lor discreta, firea ingenua, tacerea inteligenta si sclipiri nebanuite.
Vom vedea...

Ilie + Petra

Urmeaza un later edit cu poza, sper...dar azi am vazut ceva remarcabil.
Bastinasii zonei mele de vegetare si actualului domiciliu, satucul asta uitat de lume numit Cluj-Napoca, poate cunosc o anumita locatie aflata la capatul sau dinspre nord-vest, si anume cea dintre Plopilor si Grigorescu, langa Parcul Rozelor. Dragii nostri stapani...sau Zeul Somesului (MIC!)...sau poate amandoi...s-au hotarat sa scada nivelul apei zilele astea, drept pentru care o netrebnica de insulita si-a permis sa se formeze...destul de mare, de altfel, cu un diametru cam cat jumatate din latimea rauletului nostu. Mai, si ce s-au gandit sa faca tinerii din ziua de azi? Doi la numar. S-au gandit sa purceada ei in "calatorie" pana la insulita si sa o boteze... Inspirat nume i-au gasit...si l-au "tatuat" pe toata suprafata formatiunii, pecetluind totodata si concatenarea lor ca entitati.
It's nice to know people still do s*it like that... Nu ma impresionez/scandalizez eu prea des...dar asta tre sa fie una dintre afacerile cele mai demne de notat pe care le-am intuit in ultima vreme.

Draga Ilie, draga Petra...
In cazul cel infinit de putin probabil in care unul dintre voi chiar da pe aici pe blogul asta fantomatic...You did me proud :D Sa va iubiti muuuuult...

Detoxing...

Perioada urmatoare unei decizii drastice...de orice natura...de renuntare la un aspect vital al modului in care ti-ai tarat existenta in ultima vreme...vine cu un pret. Pentru ca orice dependenta nu se face ea singura ca dispare ci e inlocuita cu o alta, probabil momentan mai putin nociva, ajungem intr-un lung sir de dependente, si desigur nu ma refer strict la narcodependente (desi sunt incluse si ele!).

The sweetest part, whatever the case, is the beginning, when you're fully enjoying the benefits of your new found addiction. Afterwards...there are two possibities: either you get the opportunity to fully explore this glorious new "drug" you're on...and suddenly you realize that rutine settles in, because you've been "visiting" far too often and the real bummer is when you know that you don't feel what you used to feel at the beginning...that it isn't working properly, that you don't get butterflies in your stomach, or that it's just not getting you as high as it did at the beginning. So what do you do? You move on, you progress in this case, willfully replacing your old addiction with a new one...and then you start over. The other possibility is when you realize that your addiction is slowly "killing" you, from the inside... And that's painful as hell, when you're still reaping all the pleasures but also becoming aware of the unfortunate outcome, were you to continue nurturing your addiction. And thus you regress...you give up your glorious addiction for something far less interesting, and far less powerful and meaningful...or take the heroic way out, by letting your addiction consume you instead.

Ceva ne face sa "ticaim" la un moment dat...asta e adevarul...si la fel de adevarat e faptul ca la un moment dat n-o sa mai facem tic-tac. Ei, ramane de vazut fiecare cat curaj are sa schimbe obiectul si cat curaj sa suporte perioada de DUPA.
Eternal sunshine of the spotless mind does seem appropriate at this time...I think i'm gonna watch it again today.

Reguli si...formalitati

Ne-am dezumanizat si Ne-am sistematizat la extrem. In loc sa avansam spre esenta Noi fragmentam si dezgolim de fond...pastram ce Ne intereseaza si ce Ne convine. Despicam firul in 16 si pastram unul, cel mai potrivit ca si structura, lungime, elasticitate, tensiune, si anulam restul.
De ce sa schematizezi? De ce sa traduci in forme insuficiente chestiuni precum dreptatea sau NEdreptatea (strambatatea)? Pentru a produce ceva care niciodata nu va fi suficient de cuprinzator si suficient de bine pus la punct astfel incat sa prevada prea multe dintre situatiile posibile...intotdeauna va exista o falie...si de aceasta vor profita multi. De ce ne incurcam in amanunte si mereu, mereu vrem o aplicare stricta...cand nimic nu e valabil si prea putin este adevarat? Cand totul este relativ si adevarul distorsionat in adevar personal=interes personal, si cand dincolo de o virgula poate sa stea demnitatea unei persoane...si dincolo de un termen, salvarea?!
Cand nimic nu e uman, dar totul este relativ...e bine sa fii orb, orbit de ratiune...si sa indepartezi cauza conflictului. Dar cand nimic nu se intrevede...nu-ti ramane decat sa astepti.

* Glosa:
Rezolvam integrale fara sa stim sa adunam (respect).
Il criticam pe Sadoveanu fara sa stim sa citim (semne).
Folosim variabile fara sa stim sa declaram (adevarul).
Prezentam reproducerea fara sa stim sa perpetuam (afectiunea).
Ponegrim comunismul fara sa stim sa suferim (ierarhia).
Alergam fara sa stim...

E...

GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA GATA !
E atata de gata...

Experienta autentica

Cu riscul de a ma exprima pleonastic...
Am mancat ecler...(aveti reteta aici) la 11 seara. Dar ce ecleeeer...cumparat de la cea mai buna cofetarie din Turda. Nu am prea multe experiente pozitive...cel putin nu recente...cu familia, cercul restrans - mommy, daddy, yours truly - dar in seara asta s-a reeditat o intamplare...reprezentativa, as spune eu. Din vremurile in care tata mergea in delegatii :)) mult de tot si prin tot felul de locuri si mereu imi aducea chestiuni foarte inspirate si-mi iluminau calea mea de copil.
In seara asta, cufundata fiind up to my eyebrows...in...knowledge :)) a revenit tata, dintr-o delegatie la turnu severin...nu stiu de ce. De ce acolo, nu de ce a revenit, dar asta e alta poveste. Si aud cuvintele magice..."ce-i acolo? v-am adus ceva..." that was my queue to get out of bed. Si stateam, asa cum stateam demult...tata mancand...ca si cum n-ar mai fi mancat de saptamani intregi...pentru ca nicio mancare nu atinge standardele de nutritie impuse de cea facuta de mama. Mama cu ochelari...si mancand totusi ca un copil prajitura...si spunandu-mi mie sa nu mananc mai mult decat imi trebuie (ca sa manance ea restul, desigur).
I despise such little depth in aspiration...Tot ce vor ei e sa ajunga seara intr-o bucata acasa de la serviciu...sa manance si sa doarma. I love them...

Oul...

Pentru ca nu e sfera. E usor cea mai imperfecta forma...cea mai vizibil imperfecta daca e sa ne raportam la ideea de perfectiune a sferei.

Daca iei un ou....cu destul curaj si destula precizie si il plasezi pe o suprafata plana, paralela cu solul, te rog, si ii dai un impuls de la presupusul sau ecuator pentru a-l angaja intr-o miscare de rotatie vei vedea ceva. Oul nu e simetric fata de planul ecuatorial. Are masa repartizata inegal. Si traiectoria pe care o descrie...e o elipsa...care se strange. Suprafata cuprinsa de descrierea miscari devine din ce in ce mai mica pana in momentul in care se reduce la un simplu punct, iar oul continua sa se roteasca, marcand in aer doua forme. Doua cercuri pe care le strabate cu fidelitate...fiecare generate de unul dintre cele doua "varfuri" ale oului.

Oul e facut din doua cercuri si o elipsa, deci.

Poti crea din miscare. Poti face oul din miscare, nu din materie. O traiectorie imprecisa dar suficient de sugestiva pentru a da nastere unei idei. Din miscare, nu din materie.

Poti face universul dintr-o elipsa, doua cercuri....si o idee.