Intram in rand cu lumea, ce mai...

In ciuda publicitatii reduse si traficului pe masura, acest blog se va alinia putin la standardele fabuloasei blogosfere pentru a onora o leapsa! Leapsa mirifica am primit-o de la Seriously...George .

SUNT: Alexandra.
AS VREA: sa ma plimb mai mult...prin locuri mai exotice, sa sar pe betoanele unor mari metropole, sa scriu mai mult (a se intelege mai sincer), sa fac mai putine compromisuri.
PASTREZ: ORICE! Oricand, oricum, oriunde oi fi fost si s-a intamplat sa-mi placa macar o farama din ce-a fost am pastrat biletul de tren, servetelul furat de pe masa, o piatra, o frunza, o patratica de ciocolata, o baterie goala. Pastrez scrisori din clasa a VIII-a, numere de telefon in memorie (a mea, personala), praf de doua degete prin camera, uneori...
MI-AS FI DORIT: sa fiu mai fidela unei idei.
NU IMI PLACE: sa stau in pat, uitandu-ma la televizor si asteptand sa se intample ceva!
AUD: cand nu suna telefonul.
IMI PARE RAU: ca am ratat cateva concerte ce nu trebuiau ratate.
IMI PLAC: oamenii, grozav de mult.
NU SUNT: geniala si frumoasa.
DANSEZ: din tot sufletul...si imi imaginez mereu ca cineva priveste.
NICIODATA: n-am gasit ceva ce pierdusem.
RAR: zambesc tamp cand aflu ceva fantastic pe la cursuri.
PLANG: -eam prea mult.
NU SUNT INTOTDEAUNA: cu initiativa.
NU IMI PLACE DE MINE: cand sunt singura prea mult.
SUNT CONFUZA: cu privire la ce vreau acum.
AR TREBUI: sa fac un lucru mare...

Transmit aceasta leapsa cu drag mai departe lui Ciobby si tuturor celor care cred ca mai au ceva de spus.

Pentru ca traim vremuri reflexive!

Din motive de "criza" am sarit peste luna ianuarie in sirul lung si inert de postari pe blog...

Pentru ca ne ajunge "criza" si in pantaloni! Se imprastie cu viteza uluitoare, molima...si transmitem...transmitem criza si cand zambim asa trist, cand sarutam fara pasiune, cand citim fara atentie, cand scriem si taiem si rescriem de mii de ori...cand dam o piesa de la unul la altul, cand ne gandim ce facem, unde iesim si cu cine...

Criza asta trebuie sa fie un virus! Nu se poate altfel...si e un virus atat de urat care isi are radacinile in toate nemultumirile, frustrarile, depresiile periodice, outfit-uri ratate, obezitate, acnee, job-uri naspa, copii rai, parinti si mai rai, matusi bolnave, caini eutanasiati, aglomeratii, intarzieri, muzica proasta, mancare uitata pe foc, carti necitite, promisiuni nerespectate, examene picate, accidente rutiere sau de alta natura... Are radacinile in tot ce e mai rau...si uite ca s-a ajuns la un asemenea nivel incat borcanasul asta cu rautate s-a umplut si a dat putin pe langa...a umplut apoi si oala in care se afla borcanasul si a dat putin pe langa...a umplut apoi si cada in care se afla oala si a dat putin pe langa...a umplut apoi si baia in care se afla cada si a dat putin pe langa...a umplut apoi casa, orasul, tara, universul....si dat putin pe langa! putin mai mult.

Si acum inotam in criza...unii mai bine, altii mai prost, dar facem sa fie cumva. Si ne stropim...si improscam cu criza si dam sa fie mai mult pe altii decat pe noi...sa se scufunde ei primii! Mai, si ce murdara sunt...din cap pana-n picioare si inapoi...

Mi-a ajuns criza in pantaloni.

Deeee ziua ta, ziua ta, ziua taaa....

Eu iti ofer...o chiftea....o chifteaaa....
Da' stii tu...pe aia buna! Care "mama, e numai una!". Daca altceva nu pot sa-ti ofer in asta zi minunata, in care se implinesc 19 ani de cand faci umbra pamantului astuia, si har domnului, se facu o umbricica destul de mare mai nou ;))

Alte celea ce sa-ti mai urez aici in spatiul public si aparinand poporului, nu bietului autor? Sper sa te pot zari azi...ca o aparitie nesquick-ie printre fulgi de branza topita si stropi de inghetata de vanilie...cu cate-un kinder cauntri ici-colo.

Ei, acum ca te-am facut faimoasa...n-o sa-ti dezvalui numele, ca cine stie, cunoaste! Da' ma lasi sa-mi amintesc ce de zile frumoase am avut cu tine? De zilele tale....parca toate or fost cumva....

Incepand cu clasa a ZC-a cand am fost la pizza la New Croco...de-ai primit doo bluze si o cutie magica, in care inca se gaseste un servetel si mai magic... Cand ai intrat si tu in rand cu lumea...
Apoie purcezand (avansand inainte, sa ma exprim asa) spre vremuri imemoriale, cand implineai 17 anisori, si cand a avut loc marea revelatie...o epifanie in adevaratul sens al cuvantului...cand pasea nestiutoroare o prezenta anumita in viata ta de marmota de zahar...si persista inke in viata ta ca o pata de fond de ten pe rochia de banchet...
Anul trecut fuse cea mai tare chestiune ever...ce "tru" am fost eu, cum stateam acolo emo, intie pentru ro(t)chia cu pricina, care mama tot sustine ca-ti vine tie mai bine...apoie pentru ale tineretii valuri...da' fuse frumos cum te-ai majorat tu acolo de fata cu noi to(n)tzi.

Astea fiind zise nu-mi mai ramane altceva de facut decat sa ma retrag in glorie si-n speranta ca iubirea mea a patrus dincolo de barierele monitorului pana la tine si s-au jucat falnic pe madrele-ti retine...pana-n suflet :-<

Hepi barzdei, marmo!
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

M-au lasat singura!

E un weekend cu liniste mormantala...
Toti si-au gasit ceva de lucru...ai de la facultate sa plece acasa ca au un 4 day - weekend sa-si revitalizeze radacinile, ai de la organizatie au mers sa se motiveze undeva in inima codrului, sa se cufunde cu voluptate in lichide purtatoare de grupare OH si sa faca betie de cuvinte, iar fetele mele m-au lasat pt gloria si stralucirea stearsa a capitalei noastre, aventura si initiere.
Trezindu-ma asa singura...si lipsita de initiativa am zis sa mai poluez putin....vizual (cred!) ...blogul.
Romantioasa cum sunt, din fire, ma vad ca si traznita in fata monitorului care mi-a stat aprins azi cam toata ziua, nefacand nimic, doar inchizand putin ochii din cand in cand de plictiseala si el...singurul companier. Si ce plin de viata era! Vesnic messul avea un pliculet cu o steluta rosie, parca, si pentru cateva secunde macar aveam parte de putin suspans. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, una, verific in mod convulsiv toate cele 3 tipuri de posta virtuala pe care le posed cu autoritate...si tresar cu emotie de fiecare data cand este ceva in inbox! Dar azi parca n-a fost nimic. Si de cand mi-am instalat si "blestematul" de GTalk nici macar emotia conectarii, spre prelungirea suspansului...nici chiar ea nu mai vrea sa se arate!
Am luat la rand, cu mare interes si speranta toate linkurile din Blogroll-ul meu, depasind cu mare maiestrie si facand apel si la alte bloguri vizitate/recomandate ori zvonite a fi de vreo treaba. Am parcurs in mod eroic si Blogroll-urile aferente cu hotarare si vointa de fier, cu iluzia unei lupte sisifice contra unui adversar nevazut, ascuns undeva intre pagini si pagini virtuale, facand salturi gratioase printre mii si mii de bloguri. De la sine inteles ca a scapat nemernicul...
Intr-atat s-au inaltat culmile disperarii mele incat cred ca am intrat si pe hi5 de cel putin 3741264935693286424515 ori azi....+1....si m-am uitat...la profile visitors, la mesaje...si la Bulk m-am uitat! Nu care cumva, doamne fereshte, sa-mi fi trimis cineva ceva mesaj si sa intre la Bulk...nem, nem. Si m-am uitat la toate chichitzele pe care si le-a tras hi5-ul mai nou...all the bling. Le-am epuizat si pe astea... Am intrat si pe myspace! am vazut si acolo...din absoluta nefericire myspace e mai bine organizat asa ca tura mea de verificari s-a terminat subit si dureros...tacea chitic si myspace. Pe facebook sau alte comunitati virtuale nu mi-am facut cont...am astea doua si credeam ca-mi ajung!
Am frunzarit si mi-am facut cont pe Flickr...sa mai arunc si eu o geana peste lucrurile altora...check, am facut si asta. Apoi mi-am luat la rand toate Favorite-urile de la Adam si Eva, cine stie de cand le-oi fi pastrat....le-am cercetat cu mare chibzuiala si bagare de seama, sa nu care cumva sa-mi scape ceva! Nici limita danselor nu e infinita....toate converg, pare-se...of, ce incapatanare!
Ce lume mare si ce goala e...
Am frizat putin banalitatea si am planat usor deasupra lumii mici. Revino-ti!

In speranta...

In speranta ca Blogger e "en retard"...numesc aceasta insemnarea mea pe luna octombrie. Tonight was a nice night.

Septembrie

Ca sa nu scada frecventa mea uluitoare de un articol/luna...trebuie sa imi "iau de la gura" energia usor integrabila in alte actiuni si sa-mi vars gandurile aici pe aste pagini virtuale...and what better reason than the fact that we've gone and done it: we've grown up and moved on to the next level...university.
Ca (viitoare) studenta eminenta (viitorul era pt eminenta) a Universitatii Tehnice, Cluj-Napoca, facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia informatiei, sectia de limba engleza...pot spune ca ma simt aproximativa :)) din cate am fost informata asta e starea propice, deoarece "la facultate nu-i ca la liceu, lucrurile sunt mult mai aproximative!" (afirmatie facuta pe un ton cum nu se poate de dulce si strident de catre doamna supraveghetoare la testul de engleza). Aproximatia mea se situeaza undeva intre seminariile care continua sa ma evite...ele pe mine! (momentan, desigur) se pare ca nu ne vor...inca...si multitudinea de informatii (lipsa) asupra tuturor evenimentelor din prezentul nostru, anume ca mai intai trebuia sa ne prezentam la cursuri, pentru a afla ulterior ca te situezi in alta grupa ce are cursuri doar de la 10, nu de la 8, iar toata stradania ta a fost in van, respectiv ca "ne vedem saptamana viitoare...azi nu se tine". Toate acestea datorita mutatiei temporale care a permis rocada celor doua evenimente...alcatuirea grupelor si inceperea cursurilor....dupa primul curs, sau cumva in simultaneitate daca aveai noroc, urma sa afli si carei grupe ii apartii....si mai ales limba de studiu, deoarece rezultatele testului de engleza au intarziat si ele sa apara...
All is well...si clujul e frumos...si e frumos sa te plimbi intre multiplele cladiri are politehnicii sperand ca poate la urmatoare oprire cineva chiar o sa vrea sa iti spuna ceva si nu sa te trimita acasa. Suntem 23 in grupa...iar pe listele pe care le-am gasit afisate mult prea tarziu...am numarat cu nadejde 5 nume de personaje feminine ce se vor perinda gratios cel mai probabil pt urmatorii patru ani pe toate coridoarele facultatii, vor lumina salile cu prezenta lor discreta, firea ingenua, tacerea inteligenta si sclipiri nebanuite.
Vom vedea...

Ilie + Petra

Urmeaza un later edit cu poza, sper...dar azi am vazut ceva remarcabil.
Bastinasii zonei mele de vegetare si actualului domiciliu, satucul asta uitat de lume numit Cluj-Napoca, poate cunosc o anumita locatie aflata la capatul sau dinspre nord-vest, si anume cea dintre Plopilor si Grigorescu, langa Parcul Rozelor. Dragii nostri stapani...sau Zeul Somesului (MIC!)...sau poate amandoi...s-au hotarat sa scada nivelul apei zilele astea, drept pentru care o netrebnica de insulita si-a permis sa se formeze...destul de mare, de altfel, cu un diametru cam cat jumatate din latimea rauletului nostu. Mai, si ce s-au gandit sa faca tinerii din ziua de azi? Doi la numar. S-au gandit sa purceada ei in "calatorie" pana la insulita si sa o boteze... Inspirat nume i-au gasit...si l-au "tatuat" pe toata suprafata formatiunii, pecetluind totodata si concatenarea lor ca entitati.
It's nice to know people still do s*it like that... Nu ma impresionez/scandalizez eu prea des...dar asta tre sa fie una dintre afacerile cele mai demne de notat pe care le-am intuit in ultima vreme.

Draga Ilie, draga Petra...
In cazul cel infinit de putin probabil in care unul dintre voi chiar da pe aici pe blogul asta fantomatic...You did me proud :D Sa va iubiti muuuuult...